Analiza, Introspectie.. Violeta, desigur..

Si unde duce tot tam-tam-ul asta pe care noi il numim viata? Asta tot timpul ma preseaza.. E un mad issue al meu(sau madness ca depend).. Ce inseamna toata succesiunea asta de:zile, nopti, sentimente, personaje, feromoni, endorfine..? Pana la urma.. am inteles ca ne intoarcem in pamant.. with nothing.. si atunci ce pret are tot? E ca un fel de demo for the afterlife.. adica incerci aici, dai chix.. dar vei reveni pe cealalta lume cu lectia invatata si vei lua un binemeritat 10?!..

E o intrebare stupida no doubt pentru multi.. Sunt sigur.. Dar..... Eu chiar as dori sa aflu povestea.. Ma enerveaza suspansul.. si asta e suspans nene.. Nu gluma...

Pana la urma.. Dat fiind ca in perioada asta am intrat in "cryogenic statusus" din cauza temperaturii.. mi se dilata lobii creierului si debitez prostii inchise in subconstientul devenit dezghetat ca un feedback opus temperaturii scazute la care este supus corpul meu(astral,upc,rds,whatever)....

Cand aflu de luminita.. Va spun.. Somehow..

Ahahahahhahaaa...

Inca una pe azi.. Nu de alta.. Dar chiar trebuie sa fie vazuta.. Nu sunt expert in running/parkour/parking sau alte alea.. dar.. sa promovezi o comunitate prin asa ceva...


I'm sorry.. lumea ma acuza cateodata ca am ceva cu hometown.. Pai cum pula mea sa n-am cand asa ceva e mod de promovare... Lasand la o parte Paulica de la Roman:.... Mai poti zice ceva?

Ei bine.. se pare ca da...



Deci.. cu scuzele de rigoare pentru inveteratii sustinatori..

AHAHHAHAHHAAAAAA!!!!!

Get down on it.

Si.. din nou... ninge in Bucuresti. Si.. din nou... nu se face nimic... Si.. din nou... se merge bara la bara. Eu gen.. In rest, zapada purifica dupa cum postasem anterior sufletul unui oras vesnic gri, vesnic trist, vesnic antisocial, autist si salbatic. Il face uman, te face sa te simti uman printre mii de "androids" care respecta limbajul de programare "casa-birou-mall-casa" cu strictetea unei masini virtuale ce cunoaste doua personaje de-a lungul vietii sale: 1 si 0. In cazul asta, pentru Bucuresti eu vreau sa fiu 1, iar restul vreau sa fie 0. 'Cause i'm singin' in the snow... In timp ce altii injura ca n-au cauciucuri de iarna..

Pana se deszapezeste si incepe boala mocirlei vesnice.. Get down on the snow people.. Asta daca aveti..

irelevant.

Pentru ca este.. De ce toata lumea isi impartaseste frustrarile, supararile, si, in general chestii dark pe blog? Nu ca eu as avea acu' vreun motiv de bucurie debordanta(daca la 1:30 azi dimineata scriam postarea asta era ceva ), dar mi se pare mie sau jurnalul nostru digital de bord e bun doar pentru refulari negative?

Ar mai putea fi un motiv. La nivel de subconstient cred ca stim ca chestiile dark prind mai bine. Asa banuiesc eu. Si atunci asta te promoveaza mai mult in ochii lumii. Durerea se vinde bine en-detail pe blog sau en-gros la televiziune. Nu e nimic nou nici in asta.

Bun. Acum ca am lamurit chestia asta, hai sa raspandim ideea asta si sa scriem chestii dragalase si pline de lumina lui Hrusca pe blogurile noastre cele de toate zilele. Spread the ler everybody!!!

Back2Bucharest

Da.. Sa revin. Nu a nins de revelion la Durau. A nins doar cand am plecat. Neinteresant.

Un nou revelion imbibat in imaginatii bahice, prietenii de pahar uitate la mahmureala, vise neimpartasite nimanui dar aratate tuturor prin preferinte, imagini difuze cu lumina ascunsa de ochii livizi si injectati... Cu alte cuvinte, un Revelion normal, autentic romanesc, 100% de tineret(cred).

Ce ne-aduce anul nou cu sanatate(Continuarea la urare o stie Istvan)? Ce se poate intampla in 2010? Sincer. Nu stiu. Ca un copil asteptand un nou Craciun in desarta credinta ca Mos Craciun se va reintoarce cu mitul sau si cu renii vesnici nevazuti, sunt in expectativa. Astept momentul acela de care Dave Grohl povesteste in "All my life". Expectativa asta intrinseca imi face oarecum bine. Sper sa ajung vreodata sa si duca la ceva in afara de sperantele inchise mereu in sufletul meu si exprimate deschis vesnic de duo-ul de (in)succes creier+gura.

In continuare, dragi copii, fetite si alti fani ai lui Maical, sper ca anul acesta sa va aduca lucruri mai bune decat sperati, si mai putin lucruri rele decat va temeti. Fantomele trecutului va vor bantui mereu asa ca mai degraba renuntati la credinta ca vreodata vor disparea... Asta cred eu cel putin... Incercati si voi sa zambiti.. Viata poate fi frumoasa.. uneori..

Cand ne vom trezi pe 31 decembrie 2010 constatand ca si acest an a disparut.. Aceste sperante ni se vor parea din nou desarte iar congregatia asta de sentimente de asteptare va fi disparut.. Atunci voi incerca sa trag din nou linie(fara coca sau K) si voi incerca sa vad ce s-a intamplat pe parcursul a acestor 12 luni.

In speranta ca ne vom reciti in viitor, La munca TOvarasHi!