Despre ce sa scriu? Adica... Pentru ce sa scriu?
Asterni amalgamuri de cuvinte pe o placa rotativa a unui hard disk prafuit, afara e noapte, n-auzi doar soapte, totul e cufundat in intuneric. Povestile sunt departe, dar totusi adevarul este la fel de indepartat.. Atunci de ce stanca sa te tii in negura noptii? Cititorul "surfeaza" pagini intregi de "suflete virtuale" care incearca sa isi gaseasca alinarea in "QWERTY" si nu intr-o persoana reala, care sa-l asculte.. Oare asta va fi? Vom fi vesnic condamnati sa ne aratam frustarile, sperantele, durerea in mod inchis, internautizat? Neuronii nostri vor fi mangaiati de impaciutorii "1" si "0" ai unui bun prieten "Windows" sau "Linux"?
Nu continui aceasta epistola trista, sumbra si vioaie. Pentru ca as repeta, inca o data:Unde ne ducem? Nu in genul melodiei lui Guess Who vreau un raspuns. Vreau sa stiu si sa nu stiu ce imi/ne rezerva viitorul. Vreau sa vad maine si sa nu stiu de poimaine. Toti vrem asta, cred eu. Doar ca unii sunt ipocriti si reusesc de fiecare data sa iti impinga un insipid "Carpe diem" pentru a justifica imbecilitatea societatii in care ne scaldam zi de zi ca intr-un ocean sarat din care inghitim pana cand avem halucinatii si il imbratisam semi-decedati si lipsiti de ajutor. Toti vrem sa aflam de luminita de la capatul tunelului. Si ce e cel mai stresant, e ca toti vrem sa aflam de bine. Nimeni nu vrea sa stie adevarul rau, crud si rece. Toti vrem sa stim lucuri fericite, roz si bucuroase. Am promis ca voi posta lucruri fericite pe acest blog, dar din pacate rodul meu si al societatii este departe de dorintele mele.
Postarile mele vor fi mai rare din ce in ce mai rare, cred eu. Pentru simplul fapt ca nu inteleg de ce ajung sa fac acest lucru(De ce fac eu asta? la o adica) si nu interactionez cu cei 1-2 cititori ai blogului direct. De ce nu putem sa purtam discutiile acestea in aer liber? De ce nu ne intalnim si coexistam cei ce ne impartasim aceleasi ganduri? Chiar trebuie sa mi se confirme faptul ca penetrarea unui cerc de intelectuali in societate este cvasi-imposibila fara un liant?
Perioadele mele de singuratate nasc intrebari ascunse de sufletul si mintea mea. Aceste intrebari au existat mereu acolo si acum ies la suprafata? Cine sunt eu? Eu sau alter-ego? Cine e bun si cine e rau? Cine a omorat-o pe Bambi?
Nu voi afla niciodata. Sper, dar nu cred. Credinta a ramas pentru Dumnezeu. Certitudinea este pentru viata mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu