Totul se desertifica vazand cu ochii. Ochii mei, ochii mintii, ochi nostri. Totul e o iluzie. E un truism pe care sunt obligat sa il traiesc, stand inchis intr-un colt aiurit si nu imi vine sa cred. In capul meu se invarte placa stricata a povestii "Alice in Tara Minunilor" si constat ca aud mereu ca un jingle cretin definitoriu pentur experientele personale: Aievea sunt toate sau vis? Sunt eu un vis? Sunt eu cel real? Este lumea plasmuita? Este ceva real?

Imbecilitatea gandurilor mele ma dezarmeaza. Imbecilitatea lumii ma dezarmeaza(oare asta e solutia pentru pace?). Imi pare rau, ma simt rau, ma simt bine, imi pare bine. Un grafic sinusoidal pentru toate. Ups and downs define your/my/their life/lives.

I'm missing something.. Should I look for it?