vineri, 27 august 2010

Archive - You make me feel



Dedicatie pentru lumea din care doresc sa evadez. Sa evadez fizic, psihic si de care doresc sa ma dezic. Dar si in valurile careia m-as arunca pentru a fi vesnic ignorant, cu jind ma gandesc ca tot ce scriu este o plasmuire a unei imaginatii si a unui suflet ce nu isi gasesc linistea si echivocul pe acest liman uitat in coltul mintii unui creator uitat in coltul sufletului.
Totul se desertifica vazand cu ochii. Ochii mei, ochii mintii, ochi nostri. Totul e o iluzie. E un truism pe care sunt obligat sa il traiesc, stand inchis intr-un colt aiurit si nu imi vine sa cred. In capul meu se invarte placa stricata a povestii "Alice in Tara Minunilor" si constat ca aud mereu ca un jingle cretin definitoriu pentur experientele personale: Aievea sunt toate sau vis? Sunt eu un vis? Sunt eu cel real? Este lumea plasmuita? Este ceva real?

Imbecilitatea gandurilor mele ma dezarmeaza. Imbecilitatea lumii ma dezarmeaza(oare asta e solutia pentru pace?). Imi pare rau, ma simt rau, ma simt bine, imi pare bine. Un grafic sinusoidal pentru toate. Ups and downs define your/my/their life/lives.

I'm missing something.. Should I look for it?

marți, 25 mai 2010

WTF?

Ba, am zis ca nu mai postez chestii cu iz(infect) politic la mine pe blog, dar hai ca mai dau o basina de genul asta pentru ca nu mai suport(trebuie sa exteriorizez).

De ce toti considera ca daca esti impotriva cuiva, trebuie sa fii partinitor si subiectiv? De ce daca nu e PDL e clar PSD sau PNL? Inteleg ca nu e alternativa reala, dar voi intelegeti? Vorbesc seros, adica daca eu sunt impotriva unui sistem imbecil care mananca bani atati de multi, trebuie sa fiu pro-altii? NU! De ce? Pentru ca vorbim de acelasi sistem de rahat de 20 de ani incoace fara sa facem nimic. De ce?

Asta e intrebarea care ma frustreaza: De ce PULA MEA NU FACE NIMENI NIMIC? In loc sa vedem oameni tineri impotriva sistemului luptand pentru integritatea noastra, vedem pensionari lesinati si oameni peste 40 de ani care stau si protesteaza la Guvern! BA VOI SUNTETI PROSTI? ATAT DE INDOBITOCITI SUNTETI? Asta este reactia mea sincera la adresa oamenilor care dau o laba cand vad ce se intampla si ce fac toti rahatii astia politici.

OK, daca esti intelectual te gandesti la mai multe cacaturi si poate atunci diluezi ideea, si poate omul care munceste n-ar trebui sa se gandeasca atat, asta e reactia care o primesc adesea. Frate, dar o luam la nivelul de baza: TIE TI SE IAU BANI PENTRU ABSOLUT TOATE RAHATURILE ASTEA PE CARE LE VEDEM! TU platesti salariile sistemului bugetar supra-dezvoltat, TU platesti taxe si impozite si accize pentru conditii pe care statul nu ti le asigura pentru ca i se rupe de tine, TU platesti salariile ministrilor care nu au nicio legatura cu domeniul pe care sunt desemnati(ca primarii buni-gospodari sau profesori, doctori ori ingineri), TU esti cel ce debiteaza la stat prin diverse forme. Asadar, tie iti convine sa stii ca ti se retine aproximativ 40% din salariu si 16% din orice bun cumparat degeaba? Asa de idiot esti?

Ei bine, eu nu sunt. Voi incerca cat de mult pot sa fac oameni sa adere la o idee de impotrivire fata de sistem. De ce? Pentru ca nu indiferenta asta de cacat tipica romanului este ceea ce ne trebuie acum. Indiferenta asta ne-a adus aici. Cand primii au furat, am tacut. La fel si cand s-a intamplat si a doua, si a treia, si a n-a oara.. Indiferenta asta de cacat de genu':Nu e treaba mea, nu ma bag! ne-a adus aici. Sunt satul de oameni indobitociti de stiri pline de truisme si patos afisat, sunt satul de oameni politici stravezii care ar putea concura la o competitie de idioti cu sanse reale de castig, sunt satul sa dau bani pentru nimic! Toti vorbesc de atitudinea occidentala, pai daca vorbiti de asta fratilor uitati-va la greci: Aia ies in strada cu miile si nu ies numai cei direct afectati ci ies si cei tineri care doresc sa se opuna unui sistem de subjugare! La noi? Ni se rupe frate, ce pula mea! Las' ca vin americani, las' ca vin europeni, las' ca las'ca...

Eu nu mai las nimic. Imi bag pula in societatea asta indiferenta si am sa ies sa imi spun parerea. As vrea sa vad dovezi de solidaritate fata de societate, nu de tara. As vrea sa vad oameni care sa isi exteriorizeze nemultumirea cu mult mai mult decat o flegma si injuratura aruncata sec in timpul unei conversatii la bere. Daca voi nu vreti,eu vreau! Si cu asta am zis tot.

Ca atare, nu voi mai posta pe aceasta tema decat dupa protestul din 28 mai la care voi participa si voi incerca sa adun oameni. Ca atare, va invit pe cei care aveti drum/chef/responsabilitate sa participati. Spre deosebire de toate rahaturile pe care le inghititi de la imbecilii astia, asta nu va costa nimic!

luni, 19 aprilie 2010

Closing Time

Au fost 3 ani. 3 ani reprezinta 36 de luni. Intelegeti unde vreau sa ajung. In timpul acesta, EU am redevenit EU. Traiectoria sinusoidala a spiritului meu a cunoscut noi extreme. A fost o perioada in care am descoperit oameni noi, pasiuni noi, frici noi, obiceiuri noi, cluburi noi.

Incetez stereotipul de sus pentru ca nu despre asta e ideea. Sunt 3 ani in care ma bucur ca am gustat din toate paharele ce mi-au fost intinse(la propriu si la figurat). Sunt 3 ani in care am descoperit Bucurestiul cu toate lucurile lui bune si rele si am murit de singuratate in el si m-am sufocat de oameni in el.

Inca un stereotip si imi dau seama ca modul meu de scriere nu a asimilat decat la nivel superficial amintirile sufletului meu. As putea foarte usor sa sterg randurile de mai sus si sa incep din nou. Insa, prefer GoLive. Pentru toti cei care mi-au fost alaturi in aceasta perioada, va multumesc, mi-ati fost de folos.

Sunt 3 ani si nu ma mai uit la Friends. Ma uit la My Name is Earl. Oamenii se schimba. O/un zi/saptamana/luna/an/deceniu/viata fericita va doresc!

vineri, 26 februarie 2010

Life. It's just a ride.

The world is like a ride at an amusement park, and when you choose to go on it, you think it's real, because that's how powerful our minds are. And the ride goes up and down and round and round and it has thrills and chills and it's very brightly colored and it's very loud. And it's fun, for a while.

Some people have been on the ride for a long time, and they begin to question: 'Is this real? Or is this just a ride?' And other people have remembered, and they come back to us and they say 'Hey! Don't worry, don't be afraid - ever - because... this is just a ride.' And we kill those people.

'Shut him up! We have a lot invested in this ride! Shut him up! Look at my furrows of worry; look at my big bank account, and my family. This has to be real.'

It's just a ride. But we always kill those good guys who try and tell us that - ever notice that? - and we let the demons run amok. But it doesn't matter, because... it's just a ride, and we can change it any time we want. It's only a choice. No effort. No worry. No job. No savings and money. Just a choice, right now, between fear and love. The eyes of fear want you to put bigger locks on your door, buy bigger guns, close yourself off. The eyes of love, instead, see all of us as one.

Here's what we can do to change the world, right now, into a better ride. Take all that money we spend on weapons and defense each year and, instead, spend it feeding, clothing and educating the poor of the world, which it would do many times over - not one human being excluded - and we can explore space together, both inner and outer, forever. In peace.

sâmbătă, 13 februarie 2010

Din nou.. iarasi.. Iar... Once again...

Despre ce sa scriu? Adica... Pentru ce sa scriu?

Asterni amalgamuri de cuvinte pe o placa rotativa a unui hard disk prafuit, afara e noapte, n-auzi doar soapte, totul e cufundat in intuneric. Povestile sunt departe, dar totusi adevarul este la fel de indepartat.. Atunci de ce stanca sa te tii in negura noptii? Cititorul "surfeaza" pagini intregi de "suflete virtuale" care incearca sa isi gaseasca alinarea in "QWERTY" si nu intr-o persoana reala, care sa-l asculte.. Oare asta va fi? Vom fi vesnic condamnati sa ne aratam frustarile, sperantele, durerea in mod inchis, internautizat? Neuronii nostri vor fi mangaiati de impaciutorii "1" si "0" ai unui bun prieten "Windows" sau "Linux"?

Nu continui aceasta epistola trista, sumbra si vioaie. Pentru ca as repeta, inca o data:Unde ne ducem? Nu in genul melodiei lui Guess Who vreau un raspuns. Vreau sa stiu si sa nu stiu ce imi/ne rezerva viitorul. Vreau sa vad maine si sa nu stiu de poimaine. Toti vrem asta, cred eu. Doar ca unii sunt ipocriti si reusesc de fiecare data sa iti impinga un insipid "Carpe diem" pentru a justifica imbecilitatea societatii in care ne scaldam zi de zi ca intr-un ocean sarat din care inghitim pana cand avem halucinatii si il imbratisam semi-decedati si lipsiti de ajutor. Toti vrem sa aflam de luminita de la capatul tunelului. Si ce e cel mai stresant, e ca toti vrem sa aflam de bine. Nimeni nu vrea sa stie adevarul rau, crud si rece. Toti vrem sa stim lucuri fericite, roz si bucuroase. Am promis ca voi posta lucruri fericite pe acest blog, dar din pacate rodul meu si al societatii este departe de dorintele mele.

Postarile mele vor fi mai rare din ce in ce mai rare, cred eu. Pentru simplul fapt ca nu inteleg de ce ajung sa fac acest lucru(De ce fac eu asta? la o adica) si nu interactionez cu cei 1-2 cititori ai blogului direct. De ce nu putem sa purtam discutiile acestea in aer liber? De ce nu ne intalnim si coexistam cei ce ne impartasim aceleasi ganduri? Chiar trebuie sa mi se confirme faptul ca penetrarea unui cerc de intelectuali in societate este cvasi-imposibila fara un liant?

Perioadele mele de singuratate nasc intrebari ascunse de sufletul si mintea mea. Aceste intrebari au existat mereu acolo si acum ies la suprafata? Cine sunt eu? Eu sau alter-ego? Cine e bun si cine e rau? Cine a omorat-o pe Bambi?

Nu voi afla niciodata. Sper, dar nu cred. Credinta a ramas pentru Dumnezeu. Certitudinea este pentru viata mea.

marți, 26 ianuarie 2010

Analiza, Introspectie.. Violeta, desigur..

Si unde duce tot tam-tam-ul asta pe care noi il numim viata? Asta tot timpul ma preseaza.. E un mad issue al meu(sau madness ca depend).. Ce inseamna toata succesiunea asta de:zile, nopti, sentimente, personaje, feromoni, endorfine..? Pana la urma.. am inteles ca ne intoarcem in pamant.. with nothing.. si atunci ce pret are tot? E ca un fel de demo for the afterlife.. adica incerci aici, dai chix.. dar vei reveni pe cealalta lume cu lectia invatata si vei lua un binemeritat 10?!..

E o intrebare stupida no doubt pentru multi.. Sunt sigur.. Dar..... Eu chiar as dori sa aflu povestea.. Ma enerveaza suspansul.. si asta e suspans nene.. Nu gluma...

Pana la urma.. Dat fiind ca in perioada asta am intrat in "cryogenic statusus" din cauza temperaturii.. mi se dilata lobii creierului si debitez prostii inchise in subconstientul devenit dezghetat ca un feedback opus temperaturii scazute la care este supus corpul meu(astral,upc,rds,whatever)....

Cand aflu de luminita.. Va spun.. Somehow..

marți, 19 ianuarie 2010

Ahahahahhahaaa...

Inca una pe azi.. Nu de alta.. Dar chiar trebuie sa fie vazuta.. Nu sunt expert in running/parkour/parking sau alte alea.. dar.. sa promovezi o comunitate prin asa ceva...


I'm sorry.. lumea ma acuza cateodata ca am ceva cu hometown.. Pai cum pula mea sa n-am cand asa ceva e mod de promovare... Lasand la o parte Paulica de la Roman:.... Mai poti zice ceva?

Ei bine.. se pare ca da...



Deci.. cu scuzele de rigoare pentru inveteratii sustinatori..

AHAHHAHAHHAAAAAA!!!!!

luni, 18 ianuarie 2010

Get down on it.

Si.. din nou... ninge in Bucuresti. Si.. din nou... nu se face nimic... Si.. din nou... se merge bara la bara. Eu gen.. In rest, zapada purifica dupa cum postasem anterior sufletul unui oras vesnic gri, vesnic trist, vesnic antisocial, autist si salbatic. Il face uman, te face sa te simti uman printre mii de "androids" care respecta limbajul de programare "casa-birou-mall-casa" cu strictetea unei masini virtuale ce cunoaste doua personaje de-a lungul vietii sale: 1 si 0. In cazul asta, pentru Bucuresti eu vreau sa fiu 1, iar restul vreau sa fie 0. 'Cause i'm singin' in the snow... In timp ce altii injura ca n-au cauciucuri de iarna..

Pana se deszapezeste si incepe boala mocirlei vesnice.. Get down on the snow people.. Asta daca aveti..

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

irelevant.

Pentru ca este.. De ce toata lumea isi impartaseste frustrarile, supararile, si, in general chestii dark pe blog? Nu ca eu as avea acu' vreun motiv de bucurie debordanta(daca la 1:30 azi dimineata scriam postarea asta era ceva ), dar mi se pare mie sau jurnalul nostru digital de bord e bun doar pentru refulari negative?

Ar mai putea fi un motiv. La nivel de subconstient cred ca stim ca chestiile dark prind mai bine. Asa banuiesc eu. Si atunci asta te promoveaza mai mult in ochii lumii. Durerea se vinde bine en-detail pe blog sau en-gros la televiziune. Nu e nimic nou nici in asta.

Bun. Acum ca am lamurit chestia asta, hai sa raspandim ideea asta si sa scriem chestii dragalase si pline de lumina lui Hrusca pe blogurile noastre cele de toate zilele. Spread the ler everybody!!!

marți, 5 ianuarie 2010

Back2Bucharest

Da.. Sa revin. Nu a nins de revelion la Durau. A nins doar cand am plecat. Neinteresant.

Un nou revelion imbibat in imaginatii bahice, prietenii de pahar uitate la mahmureala, vise neimpartasite nimanui dar aratate tuturor prin preferinte, imagini difuze cu lumina ascunsa de ochii livizi si injectati... Cu alte cuvinte, un Revelion normal, autentic romanesc, 100% de tineret(cred).

Ce ne-aduce anul nou cu sanatate(Continuarea la urare o stie Istvan)? Ce se poate intampla in 2010? Sincer. Nu stiu. Ca un copil asteptand un nou Craciun in desarta credinta ca Mos Craciun se va reintoarce cu mitul sau si cu renii vesnici nevazuti, sunt in expectativa. Astept momentul acela de care Dave Grohl povesteste in "All my life". Expectativa asta intrinseca imi face oarecum bine. Sper sa ajung vreodata sa si duca la ceva in afara de sperantele inchise mereu in sufletul meu si exprimate deschis vesnic de duo-ul de (in)succes creier+gura.

In continuare, dragi copii, fetite si alti fani ai lui Maical, sper ca anul acesta sa va aduca lucruri mai bune decat sperati, si mai putin lucruri rele decat va temeti. Fantomele trecutului va vor bantui mereu asa ca mai degraba renuntati la credinta ca vreodata vor disparea... Asta cred eu cel putin... Incercati si voi sa zambiti.. Viata poate fi frumoasa.. uneori..

Cand ne vom trezi pe 31 decembrie 2010 constatand ca si acest an a disparut.. Aceste sperante ni se vor parea din nou desarte iar congregatia asta de sentimente de asteptare va fi disparut.. Atunci voi incerca sa trag din nou linie(fara coca sau K) si voi incerca sa vad ce s-a intamplat pe parcursul a acestor 12 luni.

In speranta ca ne vom reciti in viitor, La munca TOvarasHi!